In urmă cu douăzeci şi mai bine de ani, Marcel Lupşe a întâlnit, la marginea localităţii Sângeorz, o femeie cu ierburi de leac. Miresmele şi, mai ales, culorile stinse ale acestor plante, îndelung uscate la umbră de şură, au stârnuit interesul pictorului. Aşezate pe fundalul unei pânze albe de in, ele ofereau privirii compoziţii gata făcute. Le dorea pe toate. A întrebat  de preţ la una, la alta, la alta. Femeia i-a dat, pe rând, răspunsuri, până când s-a oprit, l-a privit în ochi pe străin şi i-a spus: Ţi le dau fără bani, că, dacă de toate ai trebuinţă, greu beteşug trebuie să ai dumneata, domnule. Ştia ce spune, culegătoarea de ierburi. Intr-adevăr Marcel Lupşe este, de multă vreme, nevindecabil bolnav de artă. El ştie acest lucru şi îl asumă in cheie de ars poetica eminesciană: suferinţă, tu, dureros de dulce.

Florin Gherasim

Autor
Marcel Lupșe
Expoziție
18 decembrie 2014 - 25 ianuarie 2015
Vernisaj
18 decembrie 2014, ora 18:00
Curator
Florin Gherasim
Invitați
Livia Drăgoi, Lucian Nastasă-Kovacs,

Crezul artistic

Intr-o durată mare de timp, a transformat beteşug în mesteşug, iar, mai apoi, în crez şi rafinament artistic. De-a lungul vremii specialiştii in această afecţiune, criticii de artă, s-au sesizat, l-au consultat, n-au avut ce-i face, dar i-au urmărit cu atenţie evoluţia: Dan Hăulică, Oliv Mircea, Mircea Ţoca, Livia Drăgoi, Pavel Şuşară, Magda Cârneci, Ion Mureşan şi alţii. Format la Şcoala de pictură clujeană, clasa profesorului Vasile Crişan, Marcel Lupşe debutează pe simeze incă din studenţie, in 1979, iar ca artist absolvent, in 1982. Lista expoziţiilor personale sau de grup, a taberelor de creaţie şi a Simpozioanelor la care a participat este lungă, iar in CV-ul inrămat aflat la intrarea in galerie am pus doar o parte dintre ele. Cert este că are o energie creativă urieşească, iar de acest lucru m-am convins atunci când i-am vizitat atelierul din complexul Sugălete, în cetatea Bistriţei, ce atelier, o adevărată cazemată cu ziduri şi creneluri formate din rastele inţesate cu sute şi sute de lucrări. La toate, Marcel le ştie locul şi identitatea, doar privind rama din dungă, ca un tată pe copiii dragi. Aceste lucrări sunt ambasadorii lui in lumea largă. In acest moment are deschise două expoziţii in Germania, o a treia la Muzeul de Artă din Ploieşti, iar de astăzi la această performanţă se a adaugă ce-a de a patra, expoziţia Locuri şi leacuri de la Galeria Horeb.

ESTETICA LIMBAJULUI ARTISTIC

Indelungul travaliu creativ al artistului Marcel Lupşe seamănă cu un pelerinaj către sine.

Structură

Fără un traseu ordonator indus, discursul plastic işi propune să ilustreze, prin lucrări, căteva dintre toposurile dragi lui Marcel Lupse, artist care pendulează cu plăcere între a lucra in tihna atelierului şi in locuri unde, uneori, ajungi cu greu.

Compoziție

În acest sens, Marcel Lupșe realizează, în culoare şi cărbune, un adevărat herbar al repede trecătoarelor ierburi cu esenţe mândre sau umile, ivite din humusul adăpat de rouă, răsfăţat de soare.

Proporții

In aceste spaţii binecuvântate, care întorc înzecit efortul de a ajunge la ele, Marcel simte în egală măsură atracţia vizuală pentru macro şi pentru microcosmos, pentru peisaje ample şi colţuri de grădină, pentru mirozne.

Artistul terapeut

Intrat in labirintul artei, pictorul a reuşit, cu trudă, să meşterească un propriu fir al Ariadnei, presărat, pe alocuri, cu flori şi fire de busuioace. Cu miresmele şi culorile acestor fire, aşternute pe pânzele sale, ne îmbie să il urmăm spre locurile de popas, căutând, împreună cu el, leacuri pentru boala sa fără leac: dependenţa de artă. Artistul terapeut ştie că drumul este fără întoarcere şi că efectul va fi contrar: cei intraţi cu el sau pe urmele sale, în labirint, se vor simţi, măcar pentru câteva clipe, dependenţi de artă.

Estetica limbajului artistic

Prin proximitatea temporală a debutului şi a relaţionării cu colegii de generaţie Marcel Lupse este integrat, aproape automat, postmoderniştilor şi, mai exact, generaţiei optzeciste. Salut analiza nuanţată făcută de criticul Alexandru Mircea care nu încorsetează opera acestui artist in ecuaţia unei singure paradigme estetice, chiar onorante, ci o plaseaă sub semnul unei diversitaţi totale. La răndul meu, apreciez că dincolo de afinităţile ireversibile cu generaţia congeneră, activitatea pedagogică, de profesor, misia de a-i invăţa pe alţii tot urcuşul de stiluri, curente şi tehnici s-a insinuat fertil şi în propria creaţie. Astfel, fără a-i nega apartenenţa la postmodernism, putem observa că Marcel Lupse dialoghează, de exemplu, cu postimpresionismul. Acest dialog asumat este vădit în mai multe dintre lucrările din expoziţie, prin volumetria merelor, a la Cezanne, prin serialitatea unei teme abordate iar şi iar, cu unghiuri şi lumini felurit distribuite, compuse şi descompuse în tehnica unui poaintilism recuperat.

Tematica operei

In timp de decenii, din efervescenţa diversităţii stilistice şi tematice, s-au strâns şuvoaiele unor năzuinţe împlinite, ale unor preocupări urmărite constant şi nu doar la nivel formal. O temeinică teză de doctorat în artă, elaborată sub îndrumarea doamnei Livia Drăgoi, la care cercetarea teoretică a fost impletită cu investigaţii plastice valorificate expoziţional, a contribuit mult la maturizarea, cristalizarea creaţiilor într-o singură matcă regognoscibilă şi inconfundabilă, numită opera lui Marcel Lupşe.

Locuri și leacuri

Din acest versant al operei cristalizate se hrăneşte şi expoziţia Locuri si leacuri de la Galeria Horeb. Mulţumim artistului că ne-a pemis să-i răscolim atelierul şi să luăm ce am vrut noi, cam 50 de lucrări, din care am expus 30, intr-un discurs plastic configurat aici, în interacţiune cu provocările şi condiţionările spaţiului.

Fără un traseu ordonator indus, discursul plastic işi propune să ilustreze, prin lucrări, căteva dintre toposurile dragi lui Marcel  Lupse, artist care pendulează cu plăcere între a lucra in tihna atelierului şi in locuri unde, uneori, ajungi greu, dar merită, pentru ca să simţi, acolo, cât de aproape sunt cerul şi pământul. In aceste spaţii binecuvântate, care întorc înzecit efortul de a ajunge la ele, Marcel simte în egală măsură atracţia vizuală pentru macro şi pentru microcosmos, pentru peisaje ample şi colţuri de grădină, pentru mirozne, realizând, în culoare şi cărbune, un adevărat herbar al repede trecătoarelor ierburi cu esenţe mândre sau umile, ivite din humusul adăpat de rouă, răsfăţat de soare.

Florin Gherasim despre opera lui Marcel Lupșe

„Indelungul travaliu creativ al artistului Marcel Lupşe seamănă cu un pelerinaj către sine. Intrat in labirintul artei, pictorul a reuşit, cu trudă, să meşterească un propriu fir al Ariadnei, presărat, pe alocuri, cu flori şi fire de busuioace.”.