Paşii artistului au străbătut burgul. Mâinile sale au atins zidurile, ochiul sensibil a depozitat cele văzute în memorie, care le-a macerat până a venit timpul restituirii. Cristian Porumb ne împărtăşeşte în această expoziţie experienţa întâlnirii sale cu lumea burgului ( Sighişoara ) prin reprezentări plastice care transfigurează toposul, dar nu alterează, ci potenţează experienţa întîlnirii privitorului cu lumea artei. Ubicuitatea, oniricul, privirea de aproape, diurnul şi nocturnul, sunr registre prin care artistul ne plasează într-un spaţiu când reperabil, când delocalizat şi un timp trecut dar suficient de neprecizat. Astfel devenim contemporani cu farmecul, parfumul şi misterul nerisipit al unor porţi, ganguri şi bolţi pe sub care, parcă, tocmai au trecut Craii de Curtea Veche.

Florin Gherasim

Autor
Cristian Porumb
Expoziție
31 octombrie – 27 noiembrie. 2011
Vernisaj
31 octombrie 2011, ora 19.00
Curator
Florin Gherasim

Pictorul rezistă farmecului turistic al bastioanelor, turnurilor, străduţelor înguste, trece dincolo de coaja erodată a zidurilor, optând pentru forme şi semnificaţia simbolică a motivului cultural apusean.

Motiv şi model prin îndârjirea apărării valorilor creştine şi de civilizaţie, aflat în permanenţă în echilibru şi balanţă compoziţională cu fondul şi eternitatea fiinţială a spaţiului românesc. Biserica-cetate se apără cum poate de grădina spontană de trandafiri sălbăticiţi care îi înconjoară fundaţia.

Burg

Ubicuitatea, oniricul, privirea de aproape, diurnul şi nocturnul

Eternul zidurilor

Eternul zidurilor mărgineşte case din care nu se mai aud strigăte de copii, străzile urcă singure spre biserica din deal, toate ceasurile cetăţii păstrează amintirea timpului de poveste adormită şi frumoasă…

Formă, culoare

Trăim aceste stări privind şi contemplând “burgurile” pictorului, bucurându-ne de munca sa de artizan al formei plastice, a culorilor, a sugestiilor şi metamorfozelor surprinzătoare cu care ne răsfaţă.

Umbre

Suntem bucuroşi de calmul şi inocenţa unor căsuţe medievale, domestice, adaptate la trecerea istoriei, chiar dacă umbrele zidurilor taie perspectivele înscenând un fior metafizic dureros.

Sau ne bucurăm de coroana de pomi înfloriţi care stăruie să decoreze absida bisericii cu dantela lor înspumată. Amprentei timpului, cu siguranţa memoriei sale, Cristian Porumb îi opune şi pune amprenta unor tuşe de culoare – copie a stării de timp, a firului Ariadnei, cale spre sine, spre cetatea inimii noastre. Şi aşa suntem liberi să visăm călătorind, să uităm de ale noastre, să cunoaştem şi să creştem împreună cu ARTA, crescând şi devenind mai buni.